Poveste

Am invatat ca lumea nu se invarte in jurul meu si mai degraba eu ma invart in jurul ei..am invata ca oricat de mult bine ai vrea sa i faci unui om la un moment dat acel om va uita si iti va intoarce spatele atunci cand te astepti mai putin.Am invata ca fiecare sut in fund este un pas inainte si nu o prapastie in care sa te adancesti tot mai mult pana ajungi jos.Am invata ca fiecare experieta te ajuta sa devi mai puternic si mai sigur pe tine.
Stiu sunt slaba sunt genul de om la care i poti rani sufletul fara ca macar sa iti dai seama de accest lucru,imi poti face o rana care se va vindeca greu sau poate nu se va vindeca deloc si accest lucru doare.
Stiu multe lucruri despre mine le-am invatat in cei 20de anii petrecuti pe lume.Am ajuns sa joc teatru pe una dintre cele mai mari scene din lume,scena sufletului meu,o scena pe care daca o vezi din interior iti va placea este patea aceea a scenei unde toate lucrurile urate si toate problemele iti vor parea ca nici nu exista sau au existat vreodata.Este partea pe care o cunosc doar eu si poate doar cateva persoane care au castigat dragoste si increderea mea si le-am dat cheia,dar nu au acees decat limitat nu au voie in locurile ascunse pe care numai eu le stiu.Sunt locurile unde trecutul se intalalneste cu prezenutul unde lacrimile de tristete s-au transformat in lacrimi de bucurie si emotie,unde esecurile din dragoste s-au transformat in adevarate povestii,locuri unde ura din trecut sa transformat in iubire.
Cei din exterior vad in scena asta ceva frumoas dar numai buna de demolat incet si sigur,demolata cu fel si fel de trucuri ieftine,este trist dar adevarat si este trist pentru ca cei care o darama sunt culmea chiar actori care joaca pe scena din teatru sufletului meu,in care voi face tot posibilu sa nu mai intre asa usor.

Prietenia

Multa lume ar putea spune despre mine ca sunt inconjurata de prietenii de oamenii care tin la mine si care nu m-ar lasa niciodata sa cad in vreo prapastie sau sa ajung sa ma plictisesc.Sunt momente in viata mea cand ma mint singura, ca prietenia adevarata exista si ca doua persoane pot fi cele mai bune prietene fara vreun interes ascuns.
Cand eram mica aveam impresia ca toti cei cu care stateam in fata blocului, imi sunt prietenii si ca asa va ramane mereu.Insa lucrurile au evoluat eu am crescut, la fel si copii din fata blocului si incet incet ne-am descotorosit de aceast obicei care acum pentru multa lume, chiar si pentru mine, ajunsa la 20 de ani, ni se pare ridicol.
Prietenia apare din senin fara sa ne dam seama, mai intai un zambet, apoi iesiri tot mai lungi si dese prin cartier, povesti nemuritoare depre tot felu' de intamplari amuzante sau mai putin amuzante, secrete tot mai picante sfarsite cu promisiunea ca nimeni si nimic nu va afla.
Am prietene cu care, ma cunosc inca de la gradinita, prietene cu care, am copilarit si cu care, am facut primi pasi in scoala generala, prietene alaturi de care am avut impresia ca sunt fericita si cu care, m-am distrat in primii ani de scoala, liceeu si dupa.
Adevarata fata a prieteniei insa este alta, desi imi este foarte greu sa recunosc acest lucru in ziua de astazi "prietenia adevarata" consta in grosimea si extravaganta portofelului scos din gentuta, cat mai multe haine cumparate din mall colorate cu gentute si pantofiori cu toc de12 cu lanturi extravagante la gat, condimentat cu un broz gata scos de la solar.Nu vreau sa par depasita sau snoaba si nu spun ca toate aceste lucruri nu ma fascineaza si pe mine totusi sunt la varsta in care traim prin toate aceste lucruri si felul in care te prezinti in fata prietenilor, dar si in lume conteaza foarte mult, fiindca esti analizat din toate partile.
Traim intr-o lume in care obsesia pentru a arata cat mai bine depaseste grantitele oricarei imaginatii."Prietenii" sunt mult mai intreseati de x si y care sunt imbracati nu stiu de unde, sunt incarcati de critici de genul : "Sta bine rochita pe tine, dar parca totusi nu ti se potriveste", decat sa fie acolo in momentul in care ai nevoie de ei pentru a te consola, sa te lase sa plangi pe umarul lor fara sa te critice pana la urma.Prietenia nu înseamnă numai să faci ceva pentru cineva, ci şi să îţi pese de cineva, lucru de care orice om are nevoie.
Putinele prietene pe care le am au ajuns mai devreme sau mai tarziu sa imi arate adevarata fata a prieteniei si cu toate astea le iubesc, nu stiu exact ce iubesc la ele : sa fie oare placera aceea ca, din cand in cand iesim la cafea sau oare secretele picante? Sfaturile bune sau mai putin bune ?Conversatiile lungii la telefon?Adevarul este ca sunt dependenta de prietenele mele bune sau mai putin bune, rautacioase sau nu.
Pana la urma prietenia este un rau/bun necersar oricarei persoane.